Deseori această întrebare mi-am pus-o și eu în calitate de pacientă, dar răspunsul clar l-am avut doar în momentul în care viața mea se transformase atât de mult, încât nu puteam să înțeleg de ce nu cheltuisem acei bani mai devreme, ca să evit atâtea pierderi, suferințe și lacrimi inutile. Da, sănătatea mintală are un cost foarte ridicat, dar iată care sunt motivele care se află în spatele acestui tarif:
Formare continuă și supraspecializare
Un psiholog trebuie să studieze toată viața. După facultate urmează mastere, școala de psihoterapie extrem de scumpă, supervizări, dar mai ales ani buni de psihoterapie personală obligatorie. Un bun psiholog are în spate o lungă experiență ca pacient, iar cazurile în care se confruntă cu pacienți care trezesc ecouri legate de viața sa personală sunt întotdeauna aduse în supervizare.
Calitatea timpului și a atenției
O ședință de 50-60 de minute reprezintă o arenă în care doar un bun psiholog ar putea să concentreze un volum de muncă enorm de mare: atenție profundă și constantă, ceea ce necesită o mare energie psihică, intervenții dozate și propuse la timpul potrivit, măsurarea cuvintelor și gesturilor, analizarea cererii, contextului și aplicarea unui tratament care este planificat și revizuit în fiecare moment.
Investiții profesionale și taxe
Cabinetul de psihologie fizic și online are nevoie de investiții importante la nivel de chirie, utilități, software, licențe, taxe, ecc.
Valoarea atribuită prestațiilor psihologice
Cel mai important aspect ține de percepția cu care se evaluează un parcurs de psihologie. Tarifele unui medic astăzi nu sunt niciodată puse sub semnul întrebării, pentru că sănătatea fizică este pe primul plan în viața tuturor. Sănătatea mintală însă este neglijată și de cele mai multe ori ignorată, deoarece ”nu se vede”, nu este materială. Nu există încă o conștientizare a faptului că psihicul generează toate probleme omului, de la o supărare până la boala la pat, deși toate medicinile tradiționale din toată lumea știau asta încă din antichitate. Lumea modernă nu pune nici un preț pe sănătatea sufletului, iar dacă ar dori s-o facă, găsește oricum că prețul psihologului este prea mare. Aceasta pentru că efectele unui parcurs psihologic se manifestă lent în timp și nu apar rapid după înghițirea unei pastile. Surogatele fericirii sunt mult mai la îndemână și sunt toate de tip material, luxul, poftele, distracțiile, drogurile, jocul de noroc și alcoolul, iar prețul lor nu este niciodată contestat.
Raritatea fericirii
Pare ciudat, și totuși adevărul ăsta e: oamenii fericiți sunt extrem de rari, societatea noastră nu este obișnuită cu fericirea, nu știe nici măcar cum arată. Din acest motiv nu se poate investi într-un tratament care nu se știe bine unda va duce. Este greu de închipuit că peste un an, doi sau trei voi fi atât de încrezător în mine însumi, atât de stăpân pe viața mea încât voi reuși să obțin ceea ce îmi doresc. Majoritatea persoanelor cred că psihologia corectează defectele de personalitate. În realitate nu este așa, omul nu este o mașină de reparat, psihologia te ajută să gestionezi toate aspectele personalității tale în funcție de alegerile pe care le faci din ce în ce mai conștient. Nefiind încrezător într-un rezultat care oricum depinde de tine, este mult mai simplu să sabotezi acest tratament considerându-l inutil, ineficace și prin urmare mult prea scump.
Societatea paranoică
Mai multe voci din psihologia socială consideră că trăim într-o ”epocă paranoică”, în care supiciunea față de celălalt este elementul central care determină comportamentul omului modern. Relațiile sociale sunt caracterizate de neîncredere și ostilitate, acuzațiile au devenit o atitudine stereotipată cu care se închide orice posibilitate de dialog și de înțelegere. Este semnalul unei frici sociale care a pătruns în toate păturile societății și care a devenit fundalul oricărei tentative de apropiere față de celălalt. În acest context, psihologul este cel mai expus acestui fenomen, deoarece prin meseria pe care o face trebuie musai să intre într-o intimitate greu de pătruns. Frica de expunere se transformă într-o respingere a priori a celui care trebuie neapărat să pătrundă în interiorul unui suflet deja zbuciumat de conflicte și dubii. Cu cât e mai mare gradul de vulnerabilitate, cu atât mai mare este riscul ca pacientul să proiecteze o nesiguranță care se va exprima în respingere și chiar dușmănie. În culisele meseriei se știe deja că un paranoic nu va apela niciodată de bunăvoie la serviciile unui psiholog. Mai greu este însă când majoritatea pacienților suferă de tendințe paranoice date de conviețuirea în internul unei societăți infectate de această suspiciune sistemică care a infectat orice domeniu.
Lipsa sprijinului guvernamental
Politicile guvernamentale contemporane nu are nici un interes real – fie prin stimulente financiare, bonusuri, facilități sau pachete de suport – în a apropia populația de servicii psihologice și de a consolida sănătatea mintală. Guvernele nu investesc în stimulente semnificative care să încurajeze adoptarea unor practici sustenabile pe termen lung, cum ar fi aderarea la terapii complexe și vizitele regulate la psiholog. Nicăieri nu există politici publice eficiente care să includă stimulente sau bonusuri pentru indivizi și furnizori, sănătatea mintală rămâne un lux pe care și-l pot permite doar cei care sunt conștienți pe deplin de importanța sa în viața de zi cu zi.
Costul unei ședințe de terapie reflectă nu doar pregătirea continuă a psihologului, ci și complexitatea muncii interioare necesare pentru schimbare. Într-o societate în care fericirea este rară, iar sănătatea mintală este subevaluată, investiția într-un proces terapeutic este adesea privită cu suspiciune. Însă tocmai această investiție poate deveni fundamentul unui echilibru personal autentic, pe termen lung.